Ce spune legea despre demisie și preaviz

Demisia este actul unilateral prin care salariatul comunică angajatorului încetarea contractului de muncă. Nu are nevoie de aprobare și nu trebuie motivată.

Se depune în scris, iar angajatorul are obligația de a o înregistra. Refuzul de înregistrare se poate proba prin trimiterea demisiei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin e-mail cu confirmare.

Preavizul maxim prevăzut de Codul muncii este de 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și de 45 de zile lucrătoare pentru cele de conducere. Contractul poate prevedea un termen mai scurt, nu mai lung.

Preavizul se calculează în zile lucrătoare, nu calendaristice, iar concediul medical din această perioadă îl suspendă.

Angajatorul poate renunța, total sau parțial, la preaviz. Salariatul, nu, decât cu acordul angajatorului.

Momentul și forma comunicării

Demisia nu se anunță la ședință, pe hol sau într-un mesaj trimis noaptea.

Ordinea corectă: discuție directă cu managerul, apoi documentul scris, în aceeași zi. Managerul află de la persoana în cauză, nu de la colegi și nu de la resurse umane.

Textul scris rămâne scurt: intenția de a înceta contractul, data de la care curge preavizul, disponibilitatea de a asigura predarea. Fără motive, fără critici, fără mulțumiri exagerate.

Ziua săptămânii contează mai puțin decât se crede. Ce contează este să nu coincidă cu un moment de criză a echipei, când reacția va fi disproporționată.

Contraoferta primită după demisie merită evaluată la rece. Statisticile din recrutare arată că o mare parte dintre cei care o acceptă pleacă oricum în următorul an, iar relația cu angajatorul rămâne, de regulă, marcată de episod.

Predarea, partea care rămâne în urmă

Perioada de preaviz este pentru predare, nu pentru a fi absent cu prezență.

Un document de predare bine făcut conține: lista proiectelor în curs, cu stadiul fiecăruia și persoana care preia; accesele și parolele de serviciu, transferate conform procedurii interne; contactele externe cu istoricul relației; documentele și locația lor; sarcinile recurente cu termenele.

Sesiunile de predare cu persoana care preia se programează, nu se lasă la voia întâmplării.

Modul în care se face predarea este ultimul lucru pe care și-l amintesc colegii și managerul. Este și ceea ce spun când sunt sunați pentru referințe.

Datele companiei, contactele clienților, documentele interne, nu se copiază la plecare. Dincolo de clauzele de confidențialitate, este o linie pe care recrutorii din industrie o cunosc, iar reputația circulă.

Ce se ia în calcul înainte: bani, clauze și timp

Zilele de concediu neefectuate se compensează în bani la încetarea contractului, fiind singura situație în care legea permite compensarea. Se verifică soldul înainte de a decide data.

Bonusurile anuale au, frecvent, condiția de a fi în companie la data plății. O demisie depusă cu două săptămâni înainte de acea dată poate însemna pierderea unei sume considerabile.

Clauza de neconcurență, dacă există în contract, produce efecte numai dacă angajatorul plătește indemnizația lunară prevăzută de lege, de minimum 50% din media veniturilor, pe toată durata ei. Fără plată, clauza este inoperantă.

Clauza de formare profesională poate obliga la restituirea cheltuielilor de instruire, proporțional, dacă plecarea are loc înainte de termenul stabilit.

Asigurarea medicală privată, telefonul, laptopul și mașina de serviciu se restituie conform procedurii, cu proces-verbal.

Documentele de la plecare și relația ulterioară

La încetarea contractului, angajatorul eliberează decizia de încetare, adeverința de vechime și, la cerere, o adeverință cu veniturile realizate. Extrasul din registrul de evidență a salariaților se poate obține și direct.

Lichidarea, cu salariul pe zilele lucrate, compensarea concediului și eventualele bonusuri, se plătește la termenul obișnuit de salariu.

Un e-mail scurt de rămas-bun către echipă, fără ironii și fără dezvăluiri, închide episodul.

Contactele profesionale păstrate după plecare valorează, în anii următori, mai mult decât orice rămâne în urmă. Piața muncii din România este mică în majoritatea domeniilor, iar persoana căreia i s-a trântit ușa în față devine, cu o probabilitate surprinzătoare, viitorul client, coleg sau șef.

Plecarea în perioada de probă și demisia fără preaviz

În perioada de probă, contractul încetează printr-o notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare, din partea oricăreia dintre părți.

Demisia fără preaviz este permisă și în afara probei, într-o singură situație: când angajatorul nu își îndeplinește obligațiile din contract, de exemplu nu plătește salariul. Se menționează explicit în demisie.

Absența nemotivată în locul demisiei, „ca să mă concedieze ei”, produce o concediere disciplinară în dosar și, eventual, pretenții pentru prejudiciu. Nu este o scurtătură.

Referințele și ce rămâne după

În România, referințele scrise sunt rare; cele telefonice, frecvente și informale.

Solicitarea explicită a acordului managerului de a fi menționat ca referință, înainte de plecare, este un gest de curtoazie care produce, de regulă, un răspuns favorabil.