Cititorul neavizat poarte crede că Jane Eyre este un roman fără substanță sau credibilitate, însă se pare că acesta reprezintă unul dintre cele mai bune romane ale secolului XIX. Romanul este o creație deosebită și îți poți da seama de acest lucru chiar mai dinainte de a-l citi.
Este, în realitate, un bildungsroman în care eroina se maturizează, iar domnul Rochester reprezintă factorul declanșator al acestei maturizări. Fiecare volum reprezintă in final o etapă a vieții sale și a dezvoltării sale spirituale.
În primul volum este prezentată copilăria lui Jane, unde naratoarea descrie felul inuman în care era tratată de însăși ruda ei cea mai apropiată, doamna Reed. În acel moment, ea pleacă la Lowood, o școală dedicată tinerelor orfane. O discuție cu adevărat semnificativă are loc între prietena lui Jane, Helen Burns și ea. Cele două au viziuni diferite în privița vieții de după moarte, Helen crezând cu tărie că va ajunge în rai după moartea, în vreme ce Jane nu era deloc sigură în această privință, crezând că după moarte, tot ce ne așteaptă este un vid și o întunecime completă.
În cel de-al doilea volum, cititorii încep să înțeleagă că Jane se îndrăgostește de domnul Rochester și cum începe să iasă din carapacea ei. În această etapă, romanul devine oarecum gotic și deconcertant, deoarece domnul Rochester ascunde un mister pe care nu îl poate dezvălui nimănui. Însă când acesta iese la iveală, faptul că el își închisese în casă fosta soție din cauza bolii mentale a acesteia, Jane este îngrozită de acest adevăr și dorește să renunțe la iubire pentru el.
Final Fericit ?
Modul în care se încheie un roman spune foarte multe despre felul de a fi al scriitorului, deoarece nu există două romane la fel. Jane Eyre are o credință puternică și nu este de-acord cu modul de abordare al problemelor de către Rochester, dar, în același timp, nu-și poate înfrâna dragostea față de el. Știm demult timp că iubirea poate transcende toate preconcepțiile și ideile, însă lucrul acesta nu înseamnă neapărat că protagoniștii sunt fericiți.
Finalul unui roman este relativ și nu putem înțelege care este scopul real al scriitorului, întrucât modalitatea de rezolvare a problemelor diferă în funcție de ceea ce ei doresc să realizeze.
Complexitatea trăirilor personajelor reprezintă punctul de plecare al romanului. Jane Eyre este o eroină atipică timpurilor pe care le trăiește și în care este captivă, dovedind multă perspicacitate și inteligență nativă, în timp ce Rochester are maturitatea necesară a unui bărbat total și foarte complicat în plan psihologic. Însă faptul că este umbrit de situația anterioară a unui mariaj nefast îi aduce o mare nefericire în plan psihologic și emoțional, amenințând posibilitatea unei fericiri în plan emțional alături de Jane Eyre, creând din acest roman o adevărată capodoperă a literaturii engleze din secolul XIX.