Căpșunile din grădină, cele mai rapide fructe de casă

Căpșunile sunt, probabil, cea mai recunoscătoare plantă pentru o grădină mică sau pentru un balcon însorit: rod încă din primul an după plantare, ocupă puțin loc, iar gustul unei căpșuni coapte pe plantă, la soare, nu se compară cu al celor aduse de departe și culese verzi.

În România, sezonul lor principal începe în mai, în sudul țării, și continuă în iunie în zonele mai reci, iar soiurile remontante dau fructe, în valuri, până toamna.

O plantă sănătoasă produce, în condiții bune, între 300 de grame și un kilogram de fructe pe sezon, iar un rând de 20-30 de plante acoperă nevoia unei familii pentru consum proaspăt, cu un rest pentru dulceață.

Plantele rodesc bine 3-4 ani, după care productivitatea scade și se înlocuiesc cu plante noi, obținute chiar din stolonii celor vechi.

Soiurile, cu o singură recoltă sau remontante

Soiurile cu o singură recoltă pe an dau fructe mari, concentrate în 3-4 săptămâni, la sfârșitul primăverii. Sunt potrivite pentru cei care vor multe căpșuni deodată, pentru dulceață și congelare.

Soiurile remontante dau fructe în mai multe valuri, din iunie până la primul îngheț, în cantități mai mici de fiecare dată. Sunt potrivite pentru balcon și pentru consumul proaspăt, pe tot sezonul.

Căpșunile de pădure cultivate, cu fructe mici și aromă foarte intensă, cresc bine și la semiumbră, spre deosebire de soiurile mari.

Locul și solul potrivit

Căpșunile au nevoie de cel puțin 6-8 ore de soare pe zi pentru fructe dulci. Solul ideal este afânat, bogat în materie organică, bine drenat, ușor acid, cu un pH între 5,5 și 6,5. Pământul greu, argilos, care reține apa, favorizează putrezirea rădăcinilor și a fructelor. Straturile înălțate, de 15-20 de centimetri, rezolvă problema drenajului și încălzesc solul mai repede primăvara. Căpșunile nu se plantează după roșii, cartofi sau vinete, care lasă în sol aceleași boli, iar rotația locului, la 3-4 ani, le păstrează sănătoase.

Plantarea, cu coletul la nivelul solului

Momentul cel mai bun pentru plantare este sfârșitul verii și începutul toamnei, din august până la jumătatea lui septembrie, pentru ca plantele să se înrădăcineze înainte de iarnă și să rodească bine din primăvara următoare. Plantarea de primăvară, în martie-aprilie, e posibilă, dar prima recoltă e mai mică.

Distanța dintre plante: 25-30 de centimetri pe rând și 50-70 de centimetri între rânduri.

Detaliul decisiv este adâncimea: coletul, partea de unde pornesc frunzele, stă exact la nivelul solului. Îngropat, putrezește. Prea sus, rădăcinile se usucă.

Rădăcinile lungi se scurtează la 10-12 centimetri și se întind în groapă, fără să fie îndoite în sus.

După plantare, udarea abundentă.

Mulciul de paie, de unde vine și numele englezesc

Paiele puse sub plante, primăvara, înainte de înflorire, țin fructele departe de pământul ud, reduc putregaiul, păstrează umezeala și limitează buruienile.

Obiceiul e atât de vechi încât unii lingviști leagă chiar numele englezesc al căpșunii, strawberry, adică „boaba de paie”, de această practică, deși originea exactă a cuvântului rămâne discutată.

Folia neagră de mulcire, cu găuri pentru plante, e alternativa modernă, care încălzește și solul.

Udarea, îngrășarea și florile

Căpșunile au rădăcini superficiale și suferă repede la secetă, mai ales în perioada de înflorire și de formare a fructelor. Udarea regulată, la rădăcină, dimineața, de 2-3 ori pe săptămână în perioadele uscate, fără udarea frunzelor și a fructelor. Excesul de azot produce frunze multe și fructe puține. Un îngrășământ echilibrat, cu potasiu, sau compostul bine descompus, primăvara și după recoltă, sunt suficiente. Înghețurile târzii, frecvente în România în aprilie și chiar la începutul lui mai, distrug florile deschise, recunoscute după centrul negru. Un voal de protecție, întins peste rânduri în nopțile reci, salvează recolta.

Stolonii, plantele noi gratuite

Stolonii sunt tulpinile lungi, târâtoare, pe care planta le trimite vara și care formează, la capăt, plante noi.

Dacă scopul e recolta, stolonii se taie pe măsură ce apar, pentru ca planta să-și păstreze energia pentru fructe.

Dacă se vor plante noi, se aleg 2-3 stoloni viguroși de la cele mai sănătoase plante, iar plantuța de la capăt se fixează în pământ sau într-un ghiveci mic. În 4-6 săptămâni formează rădăcini și se poate desprinde de planta-mamă.

Căpșunile pe balcon

Ghivecele de minimum 20-25 de centimetri adâncime, jardinierele lungi sau turnurile verticale cu buzunare permit cultivarea pe balcon.

Substratul pentru flori, amestecat cu compost, și ghivecele cu găuri de scurgere.

Soiurile remontante și cele de pădure sunt cele mai potrivite.

Pe balcon, udarea devine zilnică în zilele calde, iar polenizarea se face de albinele care ajung chiar și la etajele înalte ale blocurilor, sau, la nevoie, manual, cu o pensulă moale trecută de la o floare la alta.

Bolile și dăunătorii, pe scurt

Putregaiul cenușiu, care acoperă fructele cu un puf gri, apare în primăverile ploioase. Fructele atinse se îndepărtează imediat, iar paiele și aerisirea îl previn.

Melcii și limacșii mănâncă fructele noaptea. Capcanele simple, cu bere, sau barierele din cenușă și coji de ou pisate îi țin la distanță.

Păsările, mierlele mai ales, găsesc primele fructe roșii înaintea gospodarului. O plasă fină, întinsă deasupra rândurilor, rezolvă problema.